Treceți la conținutul principal

de mai sus.

Ce viaţă frumoasă avem!
Ce lucruri minunate ne-nconjoară!
Trăim şi mergem ca pe un tandem:
Unu-n spate, unu-n faţa şi altu afară.

Cat de frumoşi sunt oamenii din jur,
Mitocani şi bădărani în orice loc,
Mulţi tipi masivi care se uită dur,
apoi, ţigănci care blesteama ori dau în ghioc.

Aici la noi e o eternă sărbătoare!
Toţi oamenii-s grăbiţi, nervoşi şi ofuscaţi;
Privesc chiorâş, tuşesc cu o vădită adresare
de sunteţi tânăr şi în troleu loc ocupaţi.

Şi doamnele! Ah, doamnele cum sunt!
Prea importante şi mult prea frumoase
pentru tărâmul ăsta-ngrozitor şi crunt
la care doar din ghinion ele-s partaşe.

Mai sunt şi tinerii cu buzunare pline
care cu mama, ori cu tatăl ce-i vegheaza,
stau aroganţi si ignoră pe-oricine
în ignoranţa lor stupidă, dar de vază.

Acum, aş menţiona stimabilii-angajaţi
din orice instituţie sau din orice firma.
Ei, aferaţi, peste măsură-epuizaţi
acuză nesfârşit: "sistemul e de vină!"

Iar în final, restul oamenilor ce privesc
harababura asta mizantropă,
care şocaţi de scena işi doresc
să nu se încadreze în vreo strofă

Comentarii

  1. Heh- foarte tare finalul!
    me gusta >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Ramas-a nebunul frumos
    sa bantuie in lung si-n lat orasul
    sa caute mereu mai curios
    unde isi are minunea locasul...

    cu drag :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Gand spre gand , dar in nestire
    Se arunca spre popor
    Cine e sau nu , de vina
    E mirarea tuturor...

    Dar ce vreau nu e a spune
    A gandii doar visator
    Caci un vers ce-ntrepatrunde
    Viziunea toturor

    Se anunta cum ar spune
    Orice antic ganditor
    Nu da lurcrurilor nume
    Ele au doar rostul lor

    (Vancica Marian)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ascuns sub pelerina
    Din gand doar franturi vedem
    Tinem gandul strans de mana
    Intr-un nevazut tandem

    (personala..accelerata..rapida...intercity)

    RăspundețiȘtergere
  5. i like it so much. it`s the sad reality.

    RăspundețiȘtergere
  6. It's the sad reality, that's true. Finalul a picat din intamplare. Din pura intamplare. Pur si simplu nu aveam titlu si aveam un vers in plus:))))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Repetitiv

Pornește, te rog, motoarele unei iubiri mecanice. Dereglează-mi toate credințele spunâdu-mi cuvinte pe care le voi uita. Înfige-mi un zâmbet în suflet și lasă-l acolo să-mi înflorească ființa. Voi susține etern că nu am nevoie de dragoste, precum un sărac demn care nu acceptă mila. Lasă-mă să simt că te vreau. Pleacă. Întoarce-te și pleacă iar. Îmi voi plimba palmele pe trupul tău citindu-te în Braille-ul dragostei mele. Am să te văd cum nimeni nu te va mai vedea niciodată. Îți voi arăta poarta dincolo de care vom trăi milenii comprimate în secunde. Nu are nimeni nevoie să oprească timpul, când timpul însuși va deveni singura logică a dragostei noastre mecanice. Putem să ne mințim că am fi nemuritori și să ne facem planuri care să ne verse zâmbete pe buze. Pe buze voi lua toate capitolele existenței tale. Te voi cunoaște atât de bine încât vei fugi. Îți voi citi viața din carta tipărită de privirile tale.  Mecanic, precum un cititor dependent. Lasă-mă să-l deduc pe Tolstoi din spatele…

Infatuare

Nu vreau să mai vorbesc despre obiecte; vreau să vorbesc abstract, să fiu poet
inteligent și dibaci. Să simt culorile
în pași de dans contemporan. Să-mi
plesnească violetu-n suflet și-n secundă.
Vreau să gândesc divinitatea și s-o
definesc în cuvinte pompoase.
Voi dovedi sacrul ce-mi picură între idei
și voi lăsa descrierile concrete pentru idioți.
Am zdrobit diferența dintre viitor și trecut
născându-mă și unificând prezentul în mine.
Pălmuiesc moartea și-o împing în necunoscut.
În mine zace istoria umanității și sensul
dintre particule. Eu sunt exteriorul meu și
muzica este arhitectul existenței fericite.
Voi defini dragostea într-un alt cuvânt
care nu există și pe care nu-l voi scrie acum.
Sunt important și privesc dincolo de realitate,
în idealul faptelor care se petrec simultan.
Cunosc haosul și gândesc starea de dinainte
să te naști. Experimentez limitele infinitului
și scuip disprețuitor peste orice semn de întrebare.
Sunt om numai pentru că oamenii mă văd așa,
învelit într-un trup vulgar cu mușchi, …

Poezia care și-a pierdut titlul undeva în ea însăși

Te iubesc invariabil, cât tot universul care este, de altfel, în expansiune. Te iubesc matematic, precis, la virgulă. Sau la virgulă se cheamă că te iubesc literar? Te iubesc cu neologisme, cu arhaisme și aer de munte, cu paronime și antonime. Te iubesc muzical, cu arii, (alt soi de dragoste matematică) cu simfonii și balade. Te iubesc în imagini vii, năvălind erotic, prin mine și, firește, mai ales prin tine. Te iubesc în conflict, în adulter, în greșeală, în lacrimi, în ură, în păcate, în inestetic și-n regret. Te iubesc în tinerețe, în rațiune, în nebunie, în copilărie,
în bătrânețe și-n moarte.